...
„Un om care umblă pe asfalt miroase a asfalt. Un om care umblă prin frunze miroase a frunze. Un om care privește prin parbriz are privire de sticlă. Un om care se apleacă peste un izvor te privește ca o apă. De la copaci tragi în tine statornicie, de la cerul înstelat tragi nemărginire. Purtăm în noi locurile și lucrurile în mijlocul cărora trăim.
Cine se mai miră că nu mai avem nimic de dăruit, că privirea nu mai cîntă și vorbele nu mai alină? Faceți-vă timp pentru copaci, pentru apă, pentru stele. Liniștea nopții dă sens gălăgioasei zile.
Oamenii au făcut stații de alimentare pentru mașini, dar uită să se încarce ei înșiși cu energia vieții. Avem mașini puternice care poartă aiurea trupuri și suflete slabe. Știința a fortificat tehnica, dar nu a inventat un mod de a fortifica omul. Prefer un om puternic desculț pe malul unui rîu decît un om slab într-o navă spațială.
A fi puternic înseamnă a avea totul acolo unde ești, chiar și atunci cînd nu ai nimic.”
(Pr. Savatie Baștovoi)