recomandare duminicală

 

...

Iată alte două cărți care ne sunt nouă dragi și care pot reprezenta o lectură foarte folositoare într-o după-amiază de duminică petrecută în familie.

Ambele sunt o reușită din punct de vedere al structurării conținutului și al ilustrațiilor și le recomandăm cu dragă inimă!

Charlie Mackesy și minunabila lui carte

„Cea mai mare iluzie, a zis cârtița, e că viața trebuie să fie perfectă.” 

(Charlie Mackesy)

...

De fiecare dată mi se pare minunat traseul cărților în viața noastră și cum, într-un fel sau altul, primim ceea ce avem nevoie la momentul potrivit... O prietenă dragă sufletului meu îmi recomandase cartea lui Mackesy de mai bine de un an ca fiind „foarte frumoasă” și am vrut în repetate rânduri să o cumpăr în engleză... Iată însă că abia la începutul acestui an am ajuns să o descopăr și să mi se așeze la inimă. Dacă aș putea, aș cumpăra zeci, sute, mii de exemplare și aș dărui-o tuturor pentru că este... absolut minunabilă!!! Mă bucur tare mult că editura Arthur a îngrijit atât de frumos ediția în limba română! Chapeau tuturor celor care au contribuit la acest lucru!

Ce să spun despre ea în câteva cuvinte și cum să o descriu? O iubesc pur și simplu, e încântătoare și mângâietoare de la un capăt la celălalt al cotorului. Oriunde ai deschide-o, găsești o lecție de viață. Poți s-o răsfoiești la întâmplare și să citești o singură pagină. E de ajuns ca să te minuneze...

În ceea ce mă privește, aș putea să enumăr o mână de artiști care au un loc special în inima mea și în ale căror creații mă odihnesc lăuntric. Printre ei se numără acum și Charlie Mackesy. Îi mulțumesc pentru bucurie și pentru așa transpunere originală a vieții într-o carte...

„Fă acest pas... Orizontul e nemărginit.”

 

dialoguri cu George [VI]

[...]

Terminăm de citit a doua carte. Teo doarme deja [ceea ce o raritate în cazul lui, pentru că nu prea mai vrea să doarmă de prânz] și încerc să-l conving și pe George să facă același lucru...

G.[eu]: - Te iubesc...

G.[el]: - Eu te iubesc și mai mult...

G.[eu]: - Ba nu...

G.[el]: - Ba da, te iubesc mai mult, mai ales că ești mama mea...

G.[eu]: ... Rămân fără cuvinte și-i zâmbesc.

G.[el]: - Zâmbăreațo!

G.[eu]: Pufnesc, copilul acesta mă uimește tot mai mult pe zi ce trece...

G.[el]: [după 2 minute] - Mami, după ce mă trezesc, vreau să-mi faci un tort. Bine?

G.[eu]: - Da... Tu și cârtița...

fiecare copac cu frunza lui...

 

încă mai cad mere pe Aricel

„Amărât e Aricel, a căzut un măr pe el.

Broasca îl batjocorește, buburuza-l bombănește, bâzâie niște albine...

Ah, ce viață, măi vecine!”

 ...

Un strop din copilăria mea s-a mutat pe birou [după ce, ani la rând, am crezut că desenele-mi sunt pierdute]. Una dintre cele mai dragi fărâme de frumos care mi-au rămas de dinainte de a merge la școală... Încă nu am reușit să descopăr cum se numea [pentru că nu mai am coperta și câteva foi lipsesc] cărticica din care l-am desenat pe Aricel, dar, după stil, mi-am dat seama că ilustrațiile sunt ale Silviei Colfescu. Ar fi o maaare bucurie să fie republicată și, astfel, să aibă parte și copiii noștri de gingășia care mi-a dăruit mie atâta încântare pe când aveam vreo șase ani...

oximoron lăuntric

 

„Dodo” fait dodo

 

...

Pe cât de mult îi place lui „Dodo” să doarmă dimineața, pe atât nici nu mai vrea să audă de somn după-amiaza...

eventually...

 

  

[ilustrație din cartea Winter, de Gerda Muller]

șal de dor...

 

Gerar miroase azi a primăvară

 ...

    „Un om care umblă pe asfalt miroase a asfalt. Un om care umblă prin frunze miroase a frunze. Un om care privește prin parbriz are privire de sticlă. Un om care se apleacă peste un izvor te privește ca o apă. De la copaci tragi în tine statornicie, de la cerul înstelat tragi nemărginire. Purtăm în noi locurile și lucrurile în mijlocul cărora trăim.

    Cine se mai miră că nu mai avem nimic de dăruit, că privirea nu mai cîntă și vorbele nu mai alină? Faceți-vă timp pentru copaci, pentru apă, pentru stele. Liniștea nopții dă sens gălăgioasei zile.

    Oamenii au făcut stații de alimentare pentru mașini, dar uită să se încarce ei înșiși cu energia vieții. Avem mașini puternice care poartă aiurea trupuri și suflete slabe. Știința a fortificat tehnica, dar nu a inventat un mod de a fortifica omul. Prefer un om puternic desculț pe malul unui rîu decît un om slab într-o navă spațială.

    A fi puternic înseamnă a avea totul acolo unde ești, chiar și atunci cînd nu ai nimic.”

(Pr. Savatie Baștovoi)

tiptil și mai în șoaptă