...
Dragă Micule Dar,
Iată c-am ajuns și luna lui Făurar tot în așteptarea lui bebe. Am tot zis eu [și de vreo câteva zile și tu ești cu refrenul „bebe naște”] că vine pe lume mai devreme de termen, dar se pare că-i place și că încă-i priește mica lui planetă B167 [unde nu are pat - unul dintre lucrurile care te fac curios, întrebându-mă destul de des asta]. Oare cum o să reacționezi când îl vei vedea? Cert e că abia aștepți să te pot duce și eu din nou în spate, de-a calul, așa cum ți-am promis că se va întâmpla după ce mă întorc de la maternitate.
Sunt multe schimbări [constante] care ne amuză, ne bucură sau ne solicită răbdarea mai mult în ceea ce te privește. Tati te-a numit Micul cleptoman pentru că nu se poate să deschidem un sertar, un dulap, o cutie, să căutăm ceva într-un anume loc din casă, iar tu să nu te alegi cu un obiect de care nu ai nevoie, dar pe care ții neapărat să-l iei, fugind apoi mulțumit cu el, ca și cum ai fi căpătat un trofeu. Eu m-am obișnuit [când mi-am dat seama că e mai benefic așa] să te las să le scoți, să le studiezi, să te joci cu ele cât vrei, apoi [când ești preocupat de altceva sau când dormi] să le pun frumușel la loc. O dată, de două ori, de trei, de zece, de douăzeci, de câte ori e nevoie. Și-am observat, cu oareșce uimire, că în unele cazuri ții morțiș să faci asta, la rândul tău [chiar dacă întârzii câteva minute la somn].
Ți-ai mai dat drumul la vorbă, devenind receptiv în a repeta sau a silabisi foarte multe cuvinte [ceea ce nu se prea întâmpla înainte decât rareori]. Ești taaare dulce când pronunți cuvinte ca mare, tare sau Marcel, de parc-ai fi un mic francez. [De altfel, pentru că n-ai putut zice „ceai” sau „zăpadă”, te-am învățat să le spui thé și neige. „Buu, nej?” - e, prin urmare, întrebarea ta adresată bunicilor atunci când vine vorba despre vreme.] Ceea ce mi se pare interesant e faptul că momentan folosești doar câteva pronume și substantive [nu m-am gândit niciodată că verbele urmează mai târziu], singurele două excepții fiind verbele „a se naște” [„Mami, bebe naște?”] și a vrea [„Nu viau!”].
Dacă cititul și joaca de-a slujba [am transferat lucrușoarele din valiză la tine în cameră] nu sunt printre noutăți, dormitul în patul cu scară e o reușită care ne bucură acum, înainte de a se naște bebe. Nu a fost ușor vreo câteva nopți [eu fac și-acum naveta și dorm iepurește], dar orice schimbare cere timp, răbdare, perseverență... Împreună vom reuși orice ne propunem!
Vor mai fi fost și altele de scris, dar momentan e destul.
Ți-ai mai dat drumul la vorbă, devenind receptiv în a repeta sau a silabisi foarte multe cuvinte [ceea ce nu se prea întâmpla înainte decât rareori]. Ești taaare dulce când pronunți cuvinte ca mare, tare sau Marcel, de parc-ai fi un mic francez. [De altfel, pentru că n-ai putut zice „ceai” sau „zăpadă”, te-am învățat să le spui thé și neige. „Buu, nej?” - e, prin urmare, întrebarea ta adresată bunicilor atunci când vine vorba despre vreme.] Ceea ce mi se pare interesant e faptul că momentan folosești doar câteva pronume și substantive [nu m-am gândit niciodată că verbele urmează mai târziu], singurele două excepții fiind verbele „a se naște” [„Mami, bebe naște?”] și a vrea [„Nu viau!”].
Dacă cititul și joaca de-a slujba [am transferat lucrușoarele din valiză la tine în cameră] nu sunt printre noutăți, dormitul în patul cu scară e o reușită care ne bucură acum, înainte de a se naște bebe. Nu a fost ușor vreo câteva nopți [eu fac și-acum naveta și dorm iepurește], dar orice schimbare cere timp, răbdare, perseverență... Împreună vom reuși orice ne propunem!
Vor mai fi fost și altele de scris, dar momentan e destul.
te iubesc, Mamia
