...
Dragă Micule Dar,
În ultimul timp ți-au crescut cârlionți, iar mie-mi place să-ți spun Zulufel. Îmi amintești tare mult de Ștrămpănel când era de vârsta ta! Exact așa era și el: blondin, zulufat și scânteie de energie! Zilele astea am inventat un nou pseudocântecel pentru când miauni [George, tu nu ești un motănel / Tu ești un băiețel!], deși nu mi se pare că dă roade. Bănuim că familia Didi capătă noi membri, și de aceea ești mai mârâit uneori...
Ai devenit mai dezinvolt. Evadezi din țarc atunci când nu-ți mai convine să stai acolo, te dai singur jos de pe Bum-Bum sau de pe căluțul Bubi, iar de agilitatea mânuțelor nu mai vorbesc! Inventariezi într-o clipită tot ce-ți iese în cale!
Acum, că s-a mai încălzit afară, ieșim mai mult la plimbare, iar tu zâmbești șmecherește [acel zâmbet cuceritor cu care ne
topești pe toți]. Azi ne-a prins un pic ploaia, iar eu am început să fug; tu, din cărucior, când te-am întrebat dacă-ți place, ai râs. Atunci am înțeles că de acum înainte o să redescoperim totul [chiar și bucuria ploii!] dintr-o altă lumină datorită ție.
Mergi ținut de-o mânuță și-ai mai învățat câteva cuvinte [dacă
to-to-toi-toc,
a-ta-ta pot fi considerate cuvinte]. Cu jucăriile vorbești deseori, în special dimineața, când petreci câteva minute în pătuț cu Ellie și Amedeu. Îți place din ce în ce mai mult să răsfoiești cărțile, și nu accepți să dăm noi pagina în locul tău. Uneori trebuie să te oprim, altfel când vei mai crește vor fi toate plângânde, rupte sau roase la colțuri.
Știi să faci
bravo!; când ești liniștit, uneori faci asta în timp ce mănânci. De cele mai multe ori însă, ca să stai pe scaun și să ajungă mâncarea în siguranță la tine, trebuie să ai și alte ocupații: să rupi șervețele, să te uiți într-o cărticică, să analizezi o felie de pâine sau antebrațul meu drept.
Cam atât pentru această scrisoare. Să crești mare! Încă un pic și, vorba PollyAndrei,
schimbi prefixul!
te îmbrățișez,
maman
