joi, 27 aprilie 2017

greu vin oamenii pe lume!

...

Gândăcelul doarme. E una dintre reprizele de somn hoțomano-iepuresc în care se poate trezi din clipă-n clipă, ceea ce înseamnă că scrijestarea asta poate rămâne neterminată și ceaiul de anason nebăut...

Am avut dreptate, am intuit bine. Durerile au început marți seara, iar puiul a venit pe lume miercuri dimineața. A fost o experiență mult prea diferită de tot ce am trăit până acum pentru a scrie despre ea aici. Va rămâne doar foaia de jurnal pentru el, poate va fi curios și o va cere când crește...

Am stat zece zile în spital, din Miercurea Mare până de Izvorul Tămăduirii. Zece zile nu prea ușoare, care au trecut în unele momente ca o veșnicie. Zece zile  de început de părințenie, în care urechile mi-au auzit și ochii mi-au văzut multe... Concluziile mele după toate astea? Unu: greu vin oamenii pe lume! Doi: să ne iubim mamele, chiar și numai pentru durerile prin care au trecut pentru a ne naște!

Gândăcelul s-a trezit, a mâncat, iar a adormit, iarăși s-a trezit. Ochișorii lui mă cheamă...