citatul zilei

...

una dintre micile bucurii ale fiecărei zile a devenit pentru noi descoperirea citatului zilnic, acompaniat de un peisaj românesc pitoresc. mulțumim pe această cale dăruitoarei!

citatul de azi, 28 Gustar:

„Căci un artist mai înainte de a produce, contemplă; contemplă timp îndelungat, contemplă cu smerenie natura care-l înconjoară, viața care se agită în juru-i și din care el face parte cu tot sufletul și tot trupul lui.”                                                                                                          (Nicolae Tonitza)

gust de Gustar

...

zilele Gustarului de anul acesta au avut miez de prune, de struguri și de multe fructe în general. de renunțat la cafea pentru că nu mai simt nevoia să beau. de evitat dulcele câteva zile, și apoi de revenit la el [în Timișoara e de gustat mousse-ul de ciocolată de la Bio fresh și înghețata de la Bruno!]. de mers la București, de cunoscut oameni noi și de învățat despre mecanismul obișnuințelor. de weekenduri nomadice [acum e prima sâmbătă în care am avut parte de răgaz], de mulți kilometri străbătuți ba devreme, ba târziu. de găsit uneori bucurie scrisoricească în cutia cu nr. 30. de trimis alteori bucurie în cutii roșii [pe care le cred] de încredere. de răzgândiri. de schimbare. de primit veste mare. de creștere și de căutat soluții împreună...

oare mi-ai ghicit ghicitoarea?

...

aproape zilnic pun și o carte în ghiozdan, doar-doar voi apuca să fur cinci minute și să citesc când se termină ucenicia de revizuit vreo câteva pagini. rar se întâmplă. trebuie să fiu convinsă că nu mă cheamă nimic urgent pe Stelelor ca să mai amân întoarcerea. uneori mă ascund în locuri cărturești sau în piețe, dar astă-seară m-am dus printre baobabi. cei din Parcul botanic, pe lângă care trec grăbită în fiecare dimineață [pe aleea de vizavi, ca să nu oblig coloana de mașini să-mi dea prioritate la încă o zebră]. după ce-am mâncat eugenia pe care-am purtat-o cu mine zile-n șir, am terminat cartea Ioanei. [nu mi-am propus să fie exact o lună, dar așa s-a nimerit.] între timp, m-a sunat și mama - era de fapt Ștrămpănel [mama avea treabă cu zacusca] care voia să mă anunțe fericit că a terminat Prinț și cerșetor. zeci de furnici făceau ture pe asfaltul de pe alee. aveam impresia constant că mă invadează ca pe Gulliver, deși mă țineam la câțiva centimetri buni de traseul lor. când s-a mai înserat, au început țânțarii [cred am un soi de magnet la țânțari], noroc că n-am mai stat mult pe-acolo. în timp ce eu mai întorceam o pagină, alții se plimbau, alergau, se îndreptau spre casă. mă întreb câte ture o fi dat sportivul în minutele în care eu mă amuzam citind despre copii mici. e vorba despre alegeri. ne croim viața așa cum ne place, cum ni se potrivește. fiecare are ritmul și propriile preferințe... și ce bine că e așa! [dacă iei aminte la un copac, parcă începi să vezi viața cu alți ochi. te liniștești. un copac are rădăcinile în pământ și crengile deschise spre cer. oare omul cum e?]

despre îmbrățișare

...

„Știu că uneori e insuportabil de frumos, alteori insuportabil de greu, că uneori ai vrea să mori ca să nu mai doară, că alteori ai face orice să supraviețuiești. O să treacă răul, o să vină mai bine, care va trece și el, o să vină apoi perfectul, care va trece și iar va fi rău. Ni se întâmplă tuturor, indiferent de vârstă, salariu sau oraș natal. Și tocmai asta e partea cea mai frumoasă: că nu știm ce urmează, dar rămânem să dansăm împreună separat prin Univers. Ce bine că ne putem lua în brațe unii pe alții chiar și așa, doar în gând, că știm atât de multe unii despre alții chiar dacă nu ne cunoaștem, că de fapt ne asemănăm atât de mult, mai mult decât ne deosebim, că nu există om trist, fericit, bolnav sau singur să nu se bucure de o îmbrățișare din aceea strânsă, cu ochii închiși, cu zâmbet ascuns în umărul celuilalt, cu inimi care se ascultă și se înțeleg, chiar și numai pentru trei secunde.”

(Ioana Chicet-Macoveiciuc)

în oglindă

...

tac 

și eu.

iau aminte

 la ale 

tale

necuvinte...