...
Copilăria mea, minunata mea copilărie, a fost marcată de câteva lucruri simple. De natură, de o mână de cărticele, plus câteva jucării fistichii. Erau deosebite, jucării primite de la un om cu suflet foarte mare, care de azi-noapte s-a mutat, sperăm noi, la Cer. A fost un om cu o viață de Iov. Un om căruia, după ce a ajuns foarte sus, i s-a luat și i s-a risipit toată averea, un om prigonit, urmărit, furat, alungat, batjocorit... Ani la rând. El, care ajutase pe atât, atât de mulți... Apoi au fost ani în care i-am trimis scrisori după gratii. Speram ca acele rânduri așternute de mine prin biblioteci să-i aducă o rază de lumină acolo unde se afla. Știam că le primește și se bucură de ele. Toamna trecută, când l-am întâlnit pentru ultima oară părea că începe să aibă o bătrânețe cât de cât tihnită. Părea că tumultul se liniștise. Însă furtuna nu era gata. Neștiut de nimeni, cancerul colcăia în mădularele lui... Și s-a întins până ce, în decurs de câteva luni, l-a mistuit. Sper ca măcar acum să aibă parte de liniște, acolo Sus. Acest om cu viață de Iov a fost Mihai, nașul meu...