care brad?

 

 ...

balaurul rânjește,

iar eu mă-nfricoșez.

mă uit la mine cum,

deși tânără frunză,

repede

mă usuc

și cad...

cad.

care brad?

alb ca sarea

 

...

În urmă cu o săptămână, lumina și căldura m-au învăluit de cum am deschis ușa să pășesc înăuntru. Nu să rămân și să citesc în tihnă la gura teracotei, așa cum mi-aș fi dorit, ci să strâng lucrușoarele care mai erau pe acolo pentru că ne pregăteam de plecare... Mirosea a lemn proaspăt bătut în cuie și-a liniște, deși grădina nu era încă albă. Acum e albă până și Nucalia noastră... Albe sunt oare acum și gândurile mele? Albe, dar nu ca zăpada, ci ca sarea. E un alb care se vrea dulce și nu poate fi, un alb ce tânjește la hodină și momentan n-o poate afla... 

îngeri la sfat

 

copilărind, de mână

 

să fim brazi!

 

 ...

E iar Gerar în calendar,

tot fără de ninsoare.

Pe dinainte-ne se-așterne-un an

 înveșmântat în clipe,

diafan

zburând pe ale timpului aripe...

 

Vom fi noi, oare,

în orice zi,

pe soare sau vâltoare,

corăbii neplutind la întâmplare?

 

Și, neștiind nicicând ce mâinele aduce,

Vom sta noi drepți,

falnici și verzi,

Înseninați de gândul că greul

tot cu Domnul îl vom duce?