...
Până nu simți pe propria-ți piele, n-ai de unde ști. De multe ori, curajul ni-l dă faptul că nu știm exact ce presupune un lucru și ce preț trebuie să plătim pentru a-l dobândi.
Așa și eu, ca să mă liniștesc odată cu chestiunile dentare, am crezut că voi scăpa ieftin și ușor, țac-pac cu o radiografie și două intervenții și gata! Dar nu a fost așa, dovadă că ceea ce e strâmb de mulți ani trebuie acum îndreptat cu arcuri, sârme, obraji ciuruiți și cu multă durere... Probabil era timpul să mai primesc un ghimpe care să mă smerească, iar durerea constantă să-mi amintească de faptul că suntem muritori. Acum înțeleg perfect ce înseamnă să nu poți mânca, să te doară fiecare îmbucătură. E crunt.
Despre toate celelalte care m-au făcut să fiu cactusă cu ai mei zilele astea nu mai pomenesc, dar am scris una dintre replicile care m-au adus cu picioarele pe pământ. Nu, nu sunt singurul om hăituit...
