...
Dragă Micule Dar,
Cuceritorii tăi zulufi determină zilnic o mână de oameni să ne întrebe dacă ești fetiță sau băiat, iar pe alții pur și simplu să ne spună: „Să vă trăiască fetița!” Mie una mi se pare ciudat, căci deși ai trăsături fine, fizionomia ta, clar, e una de băiețel; în plus, ești mai mereu îmbrăcat în ceva albastru, bleumarin sau neutru...
Ceea ce am observat la tine în ultima vreme e că ți-ai dezvoltat simțul artistic, cochetând subtil cu multe lucruri pe care le îndrăgesc și eu. De la meticulozitatea în a-ți parca în diverse feluri mașinuțele, la mersul balerinic [pe gresie sau pe parchet] atunci când nu ai șosetuțe în picioare, la piruetele pe care le improvizezi când ești subit surprins de o oarecare arie care se aude în surdină în casă, la transformarea caloriferului în pian [am rămas amândoi fără cuvinte când te-am văzut așezându-te pe canapea și imaginându-ți caloriferul un pian, drept pentru care ai primit chiar azi în dar o pianină nou-nouță] etc.
Ai mai multă răbdare când vrem să-ți citim ceva, și ne-ai uimit și în această privință când ai cerut, în diverse momente, să-ți citim: „mama/tati cita/citea/cicea”. Așa se face că acum adormi, atât la prânz, cât și seara, cu o carte. Nici când stai pe oliță nu te plictisești, avem destule noi cotoare de descoperit și de redescoperit împreună! Bineînțeles că ai anumite preferate [dacă ar fi după tine, ne-am uita mereu în „
A dispărut tortul!” sau în „
Picnic cu tort”, dar noi îți aducem și altele, convingându-te că sunt multe, multe lucruri pe care să le afli].
Or mai fi și altele de povestit, dar acum pe acestea mi le-am amintit. Să crești frumos în continuare!
cu mare drag de tine,
mami
