joi, 28 februarie 2019

lună și stele, de-astâmpărat un pic din dor cu ele...




...

Dacă n-ar fi cerut și ea o cană [a râvnit încă din vară, după ce le-a văzut pe cele ale fetelor], ar fi trecut luna lui Făurar fără să pictez nimic [ulterior, tot târziu, tot după ce-a adormit Micul Dar, au prins contur și brândușele de Mărțișor]. Prin urmare, ca s-o îmbunez și să-i dau o gazdă-de-povcești amintire, am desfăcut cutiile cu vopsele și mi-am vindecat și mie un strop din dorul de culoare nemaiașternută...



miercuri, 27 februarie 2019

doctora și ucenicul [așteptându-l pe „Alexandru”]




...

„Nu știu dacă mă-nțelegi, dar eu nu mai pot de dragul lui!”

       Încă e la noi, dar deja îi e dor de el. Îi e dor de el și când e lângă ea. Asta zice cerșetoarea de pupici de aproape doi ani... La rândul lui, ucenicul e receptiv: a învățat despre inimă și a auzit diverse explicații de care în mod normal nu are parte, a fost legănat pe cântec de medicamente [numai Tâlvana ar putea face așa ceva!], arată spre el când îl întreabă cine e iubirea ei [sper s-apară „Alexandru” la momentul potrivit și să ocupe acel loc!], dansează împreună pe melodia Broken [hitul ultimei sesiuni] făcând piruete peste piruete și-i speculează slăbiciunea punând-o să-l ajute să „trăiască periculos”.
     Deși răciți de-o săptămână amândoi, s-au jucat și s-au amuzat copios! El merge și-o trezește dimineața cu pupici topitori, ea-l plimbă cu elefantul sau cu calul. El îi arată unde să-l așeze [în special pe blatul cu pult], ea nu zice nu, iar eu sunt nevoită să joc rolul polițistului și să restabilesc limitele pentru amândoi. El dă semne c-ar umple scutecul, ea aduce repede și fericită olița, iar eu râd când văd că da-ul lui George e mereu alarmă falsă. „George, dormim?” e-un alt refren zilnic, căci se pare că, după o perioadă extrem de surmenată, organismul ei își cere drepturile [și e normal să fie așa!]. Mi-e atât de drag să-i văd dormind împreună, și-n momentele în care simt că nu mai pot, stau și eu câte-un pic...
    Mă bucur nespus de mult c-a venit, prezența ei îmbucurătoare ne-a făcut dorul de tati Dar mai suportabil. Din fericire, numărătoarea e pe sfârșite, vine, vine-Acasă cu primăvara!



marți, 26 februarie 2019

luni, 25 februarie 2019

[în]semn




...

N-am mai luat în seamă bubele de cacao moștenite de la mama și tata de ani buni... De câteva săptămâni [sau luni, dacă țin cont că uneori, pe când îl alăptam, mă temeam c-o să mi-o smulgă efectiv de la locul ei] însă are George grijă să-mi amintească zilnic de alunița de pe gât. Parc-ar zice: „Mami, stai să-ți iau pulsul!” sau parcă vrea să se asigure că eu, întreagă, sunt persoana de lângă el. Fie că se pregătește să adoarmă și cântăm, fie că e dimineață și se trezește, fie că mi se cuibărește pur și simplu în brațe, alunița e mereu căutată, studiată cu drăgălășenie, mângâiată... Scopul e nobil, temerea a dispărut!



miercuri, 20 februarie 2019

tac, pân' ce-aud un cioc!


...

Dragul meu Dar grijolog,
ești departe și, 
fără tine, 
sufletul îmi e... olog!

Știu că
distanța nu e loc,
dar tare-aș vrea ca
primăvara să bată 
chiar acum la ușă:
 cioc-cioc!

luni, 18 februarie 2019

vizita „surorilor” clujene





foto: © PhotogrAndra

Bucuria de pe chipul Micului Dar e cea mai grăitoare! 
Ea zice: „Mami, ce bine că tu și tati aveți prieteni diamantini!”


marți, 12 februarie 2019

Micul Dar, delicatul dăruitor



...

      Dragă Micule Dar,

    Iată că a venit vremea să scriu și despre dărnicia ta delicată! Dăruitor te vede tatăl tău, delicat te văd eu. Și viceversa, desigur! Ești un delicat dăruitor și-un veritabil dăruitor delicat! Dincolo de toată oboseala și alergătura noastră cotidiană, tu ești minunea lui Doamne-Doamne! Bucuria noastră cea mai mare, drăgălașul care ne ia fețele cu mânuțele și ne sărută obrajii înseninându-ne toată ființa... Eu am parte cel mai mult de acest tratament privilegiat. Deseori mă întreb cum de simți, căci vii să faci asta exact la momentul oportun! Bineînțeles că mai sunt și cazurile când îți dai seama c-ai făcut un pocinog și vrei să-ți ceri iertare cățărându-mi-te-n brațe, cu cea mai nevinovată față din lume.
  Se schimbă atâtea încât acum nici nu știu ce mai e nou. Poate uneori nici nu e nevoie de-o contorizare riguroasă. Importante sunt momentele împreună și tot ceea ce învățăm unii de la ceilalți, noi de la tine și tu de la noi...
 cu drag, alături,
mami



aplecarea perlei


...

Plăpândule ghiocel,
atârnând de-un firicel,
azi ai fost tare-oropsit
și mult te-am compătimit!

Te-am privit neputincioasă,
urmărindu-te din casă...
mă-nfrigura și pe mine
neîncetata vântului asprime
nemilos izbindu-se-n tine...

Tu însă, aplecându-te smerit,
iar și iar,
ca o perlă-ai răsărit!



luni, 11 februarie 2019

copți împreună, întru bucurie comună





...

Joia trecută am pregătit împreună cu Micul Dar [și-a adus scăunelul la bucătărie și a ținut să amestece el făina și migdalele] biscuiți Linzer [rețeta aici]. Eu eram foarte curioasă de formele primite în dar în luna lui Gerar de la Roxana și-am zis să vedem ce iese! Rezultatul? Trei tăvi de biscuiți [din care, la final, după asamblare, au ieșit în jur de 60 de bucăți] foarte fragezi și numai buni de savurat alături de o cană de lapte, ceai sau cafea...


marți, 5 februarie 2019