marți, 27 noiembrie 2018

Rafaiel



fotografie din luna lui Florar


Puiul nostru e un înger, iar după baie, învelit în prosop alb, îmi pare cel mai drăgălaș! Încă de astă primăvară i-am inventat un cântecel: „George Rafaiel, îl iubesc mami cu tati mult pe el!” Lui Dar nu-i place și mereu îmi repetă să nu-i mai spun copilului așa, dar mie mi se pare amuzant și se pare că și Micul Dar apreciază ghidușia, fiindu-mi complice.


luni, 26 noiembrie 2018

eventually, she came




...

După un an de așteptare [timp în care eu am încercat să nu fiu cicălitoare, dar să-i amintesc totodată de invitație], Poezitoarea mi-a scris: „Dacă... aș veni peste vreo 2 săptămâni în Timișoara, ați fi acasă?”, moment în care, debordând de bucurie [în sinea mea], am început să facem planul când să fie. Și uite-așa s-a rânduit să vină chiar înainte și până de ziua ei!

Dacă a meritat? [Gluma și trasul de mânecă despre s-a meritat o să ne rămână mereu în minte. La fel și ca și-ul despre care vorbește domnul Paraschivescu aici.] Nu mai încape îndoială! [Cel puțin așa-i pentru noi; ei și-au început și terminat călătoria cu un luuung drum cu trenul, care va fi cântărit destul ca oboseală...]

Ca amintiri frumoase vom păstra bucuria revederii și îmbrățișarea strânsă, minunatul tur ghidat prin centrul Timișoarei al Claudiei Tănăsescu, vizita la Cebza [acum suntem, literalmente, surori de cruce], plimbarea la librării și muzica stradală, mesele împreună, jocurile cu George, trufacake-ul pentru 26 anticipat, poveștile tihnite la o ceașcă de ceai, până și supa cremă și sandvișul cu ton mâncate, vrând-nevrând, la mall înainte de plecare...

Eventual, am reînțeles: această prietenie va dăinui! Pentru că avem prea multe lucruri în comun ca să nu fie așa... La mulți ani, draga noastră Poezitoare muzeografă!



miercuri, 14 noiembrie 2018

ca tine sunt și eu


...

mărule drag,
ca tine sunt și eu:
tac
când mi-e greu 
și ramurile-mi-tind 
spre Cer,
mereu, mereu...



marți, 13 noiembrie 2018

oare mărul plânge?


...

oare mărul plânge
atunci când vântul șturlubatic
îi smulge
c-un avânt inexplicabil,
 fără-de-răbdare,
o minunată, gingașă și blândă
 floare?

luni, 12 noiembrie 2018

Micul Dar cuceritorul



...


           Dragă Micule Dar,

         Pe zi ce trece ne e tuturor tot mai drag de tine! Eu zic că ești un cuceritor, ne topești cu zâmbetul tău sincer, cu privirea nevinovată de înger, cu părul-spic-de-grâu, cu genele lungi și arcuite, cu degețelele pufoase și mereu curioase...
         Câte nu încerci și câte nu descoperi zilnic! La ideea bunicului, am stat amândoi opt zile aproape de munte, să respirăm aer de care nu prea avem parte în Timișoara. Tu ai fost, desigur, cel mai câștigat! Te-am plimbat zilnic cu roaba și cu tractorul lui Ștrămpănel de când era mic, te-ai cățărat singur [dar supravegheat] în Căsuța Curcubeu, am fost să înălțăm zmeul a doua oară, ba într-o zi bunicul ne-a luat cu el în pădure și-am stat printre brazi o oră, până ce Soarele s-a ascuns după deal. Ai fost o veselie îmbucurătoare pentru toți ai casei! Și-ai lăsat, ca de-obicei, în urma ta un mare dor...
         Ești în continuare atras de cărți, iar atunci când te întrebăm cum citești sau când avem musafiri și vrei să te dai puțin în spectacol zici un giâ-giâ-gia! și zâmbești șmecherește așteptându-ne reacția. Îți place mult jocul de-a v-ați ascunselea jucăriilor [noi îi ascundem pe domnul Pălărioară, pe Năsturel, pe căluțul George, pe leul Amedeu, pe bufnița Onandra, pe elefanții Elli și Simonel prin sufragerie, timp în care tu aștepți în dormitor] și ne uimești cu agerimea ta: imediat ce ochești una, îți îndrepți privirea în altă parte, să le descoperi și pe celelalte.
        Mă ajuți mereu la curățenie și, în general, cam la tot ce fac prin casă. Așa cum poți, desigur, chiar dacă uneori asta înseamnă că scoți toate oalele din dulap, că reorganizezi borcanele goale care așteaptă să se întoarcă la bunici, că faci inventarul jucăriilor sau al cărților, că scoți florile din ghivece sau le rupi frunzele. Știu că intenția ta e bună și că așa înveți despre toate.
         Te iubim pentru tot ceea ce ești și pentru că viața noastră are un sens mai profund datorită ție, prin tine!

mereu aici, mami

luni, 5 noiembrie 2018

„Giorgio” la Sibiu





...

Un târg de carte ne-a servit drept pretext pentru a-l plimba pe Micul Dar prin centrul Sibiului, dar mai ales pentru reîntâlnirea cu doi oameni dragi...


duminică, 4 noiembrie 2018

vineri, 2 noiembrie 2018

privirea încercănată care ducea lapte mâței


...

Am dat nas în nas când am ieșit din bloc. Ne-a aruncat o privire încercănată, absentă și nu a zis nimic. Era cu gândul în altă parte, aștepta să ajungă la destinație cu laptele pe care-l ducea victorios în mână. De când s-au mutat, adică de când au fost dați afară, i-am mai văzut de câteva ori venind, încercând la poartă, chemând mâța, plecând bombănind. Acum, mama era singură. Raaafffi și fata lipseau. Ajunsă în dreptul gardului de lângă poartă, a început să strige mâța. Se uita insistent printre zăbrele și o chema să-și primească laptele, căci da, cutia albastră de Sim era pentru ea. [Recunosc că m-a uimit și mi-am pus unele întrebări...]

Am mai scris despre foștii vecini aici


joi, 1 noiembrie 2018

ceva bun: ruladă cu dovleac



[Rețeta e de la Valerie's Food și o găsești aici.]

...

Sunt foarte bune și arătoase dulciurile de cofetărie, dar când le gătești acasă au ceva în plus: acel strop de dragoste din inima ta pus în aluat pentru cei dragi...